Mântuleasa 40, un restaurant scos din poveștile interbelice
Îmi amintesc citind cum tânărul Gavrilescu, profesor de pian, se pierde în năbușeala lunii august ajungând La Țigănci. Fără să fac o conexiune inițială, îmi dau seamă ca tot luna august era și când am ajuns prima dată la Mântuleasa 40, unde am găsit, nu, nu o mașină a timpului către o tinerețe tumultoasă :), ci o casă veche, boierească, labirintică, cu etaj, al cărei interior părea însă fără personalitate. Apoi l-am cunoscut pe Dragoș, ownerul restaurantului, am aflat povestea localului deschis deja de doi ani, iar împreună am hotarât să reînviem farmecul de altădată al străzii și fantasticul care a făcut-o celebră, într-o amenajare tematică cu iz interbelic.
Spre deosebire de proiectele mele anterioare, n-a existat prea mult timp pentru planuri, așa că întreaga amenajare s-a bazat pe un singur moodboard, conceptul parterului, urmând ca etajul să fie adaptat din mers, schimbând un pic registrul către jocuri, Mântuleasa 40 fiind și un binecunoscut loc de jucat darts, pentru pasionați. Am plecat de la mai multe laitmotive ale lui Eliade: trecerea timpului, mitul labirintului, real versus fantastic, atmosferă interbelică și, nu în ultimul rând, povești.
Primul pas a fost să acoperim tapetul crem existent cu ziare vechi românești, să facem un perete de accent cu cărți și să vopsim pereții într-un cafeniu deschis sau maro eclectic. Încercând spray-uri de lipit și plastifiat sau aracet ne-am oprit, într-un final, la lipiciul școlar, ieftin și bun, la care am și rămas și pe care îl recomand mai departe pentru proiecte asemănătoare. Cu siguranță efectul boem pe care îl are acum parterul restaurantului se datorează, în cea mai mare parte, răbdarii pe care a avut-o Klein (ajutorul meu de bază, împreună cu Merin) în procesul migălos de a măsura, poziționa exact și lipi etanș foițe subțiri de ziar fragil, îngălbenit de vreme.
Peste poveștile ziarelor de altă dată am venit cu o zonă cozy, un colțisor de living numai bun de luat cu asalt toamna și iarna, cu soba de teracotă, pe care am scos-o la iveală și am revopsit-o (fiind albastră inițial), două fotolii cu pattern sherlockish foarte confortabile, un coffee table rotund, în stil clasic, o fereastră oglindă care să dea impresia de spațiu, un ceas imens, un radio vintage și, bineînțeles, un covor care să lege toate elementele.
Zona barului a primit suporți noi pentru sticle de vin și decorațiuni, bandă led uni pentru iluminat difuz, de atmosferă (foarte important), rame goale pe bar și pe pereți unde scot în evidență articole ale vremii din ziare precum Timpul, Dimineața sau Adeverul. Am reutilizat aplicele de perete existente înainte, am adăugat citate de Mircea Eliade și, pentru a acoperi aerisirea masivă făcută înainte de legea anti-fumat, am îmbrăcat tot tavanul în falduri de material ivoire, care dau totodată impresia de visare.
Salonul este inedit prin prezența peretelui de cărți, a tablourilor Bucureștilor de altă dată, a mini-bibliotecii de unde poți împrumuta chiar operele lui Mircea Eliade, prin mixul jucăuș de ceasuri pe pe perete și prin legenda străzii Mântuleasa.
Holul înspre baie se vrea un miraj, un pasaj presărat pe oriunde te uiți cu oglinzi de tot felul, iar plafonierele baroce întregesc atmosfera de secol trecut.
Dacă ești curios, găsești cu ușurință scara care duce la etaj, unde printre cortine de teatru te poți pierde prin labirintul de ferestre și uși de pe pereți. Ca și în Alice în Țara Minunilor e bine să ții minte că nu toate ușile duc mereu undeva. 🙂
Camerele de la etaj sunt o zonă “interzisă”, având o tematică speakeasy, cu lădițe și butoaie de alcool, plăcuțe metalice sarcastice, corpuri de iluminat diy, fotografii și trofee de la competiții naționale și internaționale de darts, cu săgeți și accesorii vintage din 1937. Elementul wow în două dintre cele trei camere este tavanul pictat, gândit ca o iluzie optică (din cauza înălțimii sale joase) prin care se vede cerul sau o scară fantasy ce urcă într-un pod inexistent și pentru asta îî mulțumim artistului Mircea Ciutu.
Mântuleasa 40 a fost un proiect complex, finalizat într-un timp record de aproximativ o lună și trei săptămâni, timp în care am cunoscut oameni muncitori, care lucrează mai bine decât mulți profesioniști din domeniu, am tot gustat și degustat mâncare foarte bună și m-am distrat văzând cum poveștile trecutului prind viață, într-o lume poate prea bine ancorată în realitatea contemporană.
Vezi întreaga galerie foto Cristian Butuc Photography și Mântuleasa 40: aici.
No Comments